NOROC TATA !

Această galerie conține 1 fotografie.

Un cer frumos de noapte în savana africană din Amboseli, chiar la poalele muntelui Kilimanjaro. Stau singur lângă cort şi savurez în tăcere frumusețea rugului înghițind lacom fiecare clipa… sunt drogat de armonia sălbatică care mă înconjoară şi plâng de … Continuă lectura

Galerie | 5 comentarii

Coşuleţul lui Ala

Azi dimineaţa Ala sa sculat foarte decisă să-şi cumpere un coşuleţ. Dar nu pentru ca să colecteze ciuperci sau lucerna pentru iepuri. Ea o sa adune in el zilnic…. Fapte Bune !
„Am făcut o ispravă de care aş putea să mă mândresc, şi Hop! – am pus o petricică in coşuleţul meu de fapte bune. Mane mai fac una, – si alta petricica rătăcită î-şi va găsi locul său. Cu cât se va îngrela coşuleţul, cu atât mă voi simţi şi eu mai împlinită” – medita Ala cu ochii închişi mimând un zâmbet fin, şi simţea cum de la astfel de gânduri, prin tot corpul ei se strecoară o senzaţie demult uitată, dar foarte plăcută de excitare! O senzaţie pe care o avea Ea cândva, în copilărie, când pe malul Prutului citea cu pasiune aforismele lui Schopenhauer şi abea începea sa-şi descopere lumea, care mai apoi o formase ca personalitate. Toate problemele care încă nu demul păreau sfârşitul lumii, acuma nu mai valorau nimic, şi intr-o clipă totul în jur s-a umplut de sens şi culori !!! … Ah ce bine…. :)) !
. . .
Aseară sau împlinit 10 ani de când Ala l-a întâlnit prima data pe Lilian la Iaşi. „Noaptea marii Betii” o numeau ei in şoaptă această dată, care a fost plină de conţinut şi care în soarta lor a fost sa joace un rol deosebit.
Când deasupra Chişinăului s-a lăsat amurgul, ambii artişti au ieşit afară să-şi omagieze jubileul său intim, într-un local din apropiere care avea nefericirea să poarte un nume handicap: „Cinzeac!”.
Nu exista pe lume o privelişte mai trista decât un bar cu karaoke din capitala, plin ochi de mutanţi beţi, care comandă in continuu cântecele primitive extraterestre.
– Haidem de aici – zise Ala ne ferind privirea de la un organism in stare de ebrietate ce ţinea pasionat microfonul cu ambele mâni şi zbera cu ochii închişi: „Vlodimerskii ţentral …veter severnâi …lalala la la la …nemerenno…”
– În altă parte va fi tot aşa. … Ei sunt peste tot, hai poate ne abstractizăm, ca pe timpuri, de lumea înconjurătoare şi încercam să nu ne dispară frumoasa dispoziţie de ziua noastră… – încercase să o calmeze Lilian.
– Ştii deja de o săptămâna permanent î-mi sună în urechi motivul unei piesei de Ada Milea .. nicidecum nu pot sa mă dezbaier de el… e ca o boală – începuse discuţia Ala după ce s-au aşezat la o măsuţă din colţ.
„Mă simt …intr-un staul … de vaci … părăsite….
În jur ….mă-nconjoară… doar Baligi! … oprite…”
– Exact … Exact …Eri seara când făceam ordine prin hârţoagele mele – o întrerupse Lilian, – am dat de nişte schiţe pe care le pictasem încă la Facultate. Erau nişte încercări de a emite capodoperele lui Goya. Sincer, am fost şocat… uite-te si singură – El scoase nişte desene la creion din sacoşa, şi le puse pe masă. Apoi ridicase unul din ele astfel, ca să fie privite în dreptul mesei vecine, unde nişte mutanţi ameţiţi discutau aprins şi cu mutre serioase nişte flecăreli.
– Vauu ! … E ceva incredibil …câta asemănare. – exclamase Ala uimită – Îţi face impresia ca Goya a pictat din natură chiar in acest local de la Telecentru.
În sfârşit a apărut primul zâmbet din seara asta pe faţa eroilor noştri. Ei deja nu mai auzeau zbierături extraterestre agitate de alcool. Unul, câte unul selectau ei de pe masă desenele pictate cu multă inspirare, şi încercau sa le găsească personajele reale din jur.
– Uite acesta e chelnerul.
– Da exact .. numai că şi-a schimbat coafura si se pare ca s-a mai îngrăşat un pic.
– Dar pentru acesta nicidecum nu pot sa-i găsesc avatarul.
– Pai uite-l – indica Lilian vesel la un individ cu o mutra roşie şi plină de sudori, care şi-a făcut apariţia pe uşa viceului.
„Cât de jalnice par toate aceste umbre sure care n-au nici urma de creativitate sau originalitate.” – începuse Ala să mediteze în glas – „Problema acestor mutanţi e ca, fără să-şi de-e seama, ei încearcă să existe in doua sisteme de dimensiuni paralele.
Omul care trăieşte intr-un singur sistem de referinţe, are capacitatea să se bucure de orice fleac. Poate să se scoale dimineaţa, să deschidă fereastra şi să descopere ca lumea-n jur e nespus de frumoasă şi diversă. Sa glumească singur cu dânsul şi să râdă cu lacrimi de glumele sale…. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul indivizilor infectaţi, care trăiesc in doua lumi diferite. Mai bine zis ei nu există nici intr-una din ele, fiindcă şi-au pierdut locul în care s-au născut, şi nici nu pot să se regăsească în spaţiul extraterestru. De acea şi se simt foarte confuz în viaţă, scârbiţi, permanent cu probleme, veşnic nesatisfăcuţi … şi cel mai straniu e că niciodată nu au timp liber. Ei cred ca nevoile lor se datorează faptului că nu au parale, realitatea însă este că nu au parale anume din cauza că permanent se simt cu nevoi. …”
….
„Ofiţer-â, ofiţer-â, vaşe serdţe pod priţelom..
Ofiţet-â ….ra-si-ia-ni …” – începu sa mornăie la microfon mutantul cu fizionomia asudată, care după comportament părea să fie poliţist.
– Mii greaţă – spuse Ala sculându-se brusc de la masă şi îndreptându-se spre uşă, – Lilian, Eu nu pot înţelege cum poate acest gândăcel fără creier cunoscând că jumătate de teritoriu din ţărişoara noastră minusculă ce află sub ocupaţia barbarilor, să le cânte lor ode? Să-i fi fost măcar ruşine de tinerii cei căzuţi pe malurile Nistrului, pentru ca acest bleg să stea acuma în acest bar şi să-şi îmbete liniştit minţile.
Fără să rostească un cuvânt, Lilian o apucase pe Ala de mâna şi se îndreptaseră către aparatul de karaoke. … Luase cărticica de cântecele şi începuseră să o răsfoiască insistent şi extrem de agitat. După câteva minute de răsfoit permanent şi gălăgios, El în sfârşit se opri şi î-şi înfipse degetul într-o pagină.
– Da ! – spuse Ala şi ochii se umplură de bucurie.
Tinerii s-au ridicat ne grăbiţi pe scenă, au luat microfonul în mâni şi au început să-şi aştepte însoţirea muzicală.
După primele note, tot localul a amuţit brusc şi mutanţii au împietrit bulbucaţi, de parcă au văzut meduza Gorgona întrând pe uşă.
……

Un cântec istoric ne-aduce aminte
Că fraţii în veci vor fi fraţi!
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea
Voi compatrioţi ascultaţi:

Treceţi batalioane române Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi!
Sărută-ţi copile părintii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război

‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!
Spre Alba cu toţii mergeam;
Toţi oamenii tării semnau întregirea
Voinţa întregului neam

Cu toţii eram regimente române
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Şi-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte-n unirea de azi!

Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii
Şi ţara e frunze şi flori,
A noastră izbânda, ai noştri sunt fraţii;
Trăiască în veci trei culori!

Vrem linişte-n ţară şi pace în lume,
Dar dacă-ar veni vreun blestem,
Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul
Urmând comandantul suprem!

Treceţi batalioane române Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Imediat după ce au terminat piesa, Eroii noştri nu au zăbovit mult şi fără să aştepte până contingentul se va dezmetici, au ieşit frumuşel afară.
….
Era o noapte perfectă – luna plină pe un cer limpede şi împânzit de stele… Ei se ţineau strâns de mână, mergând spre casă tăcuţi şi fericiţi, de parcă nimeni în afară de ei nu exista în tot universul.
Deodată, Ala se oprise brusc, se uitaseră puţin în jur şi ridicară ceva de jos.
– Ce-i asta ? – o întrebase Lilian puţin intrigat.
– Nimic, …o petricică … !!?? …O petricică pentru coşuleţul meu ! – răspunse Ala enigmatic.

Publicat în Uncategorized | 6 comentarii

KOKO – JUMBO

Kenya 18.03.2011…. cineva me-a spus ca aici umbla femei cu ţâţele goale – nu am văzut nici una 😦

La un boutique de suvenire mi sa nimerit un tricou frumos, cu o inscripţie strigătoare pe el: „JUMBO Kenya!”.

– I am sorry, What JUMBO is? – am încercat să întreb eu de vânzătoarea tinerică fiind absolut convins că acum e momentul cel mai oportun ca sa-mi îmbogăţesc puţin vocabularul.

– Hello ! – îmi răspunde zâmbind vânzătoarea.

– Oops.. I am sorry. Yes Hello, Hello … How are you?! – răspund eu confuz. „Iarăşi şi-a arătat Maldavanul faţa lui adevărată, nici tu buna ziua nici tu … dar deodată se vâră cu întrebările sale stupide la oameni ocupaţi. :(„ După o pauză lungă eu totuşi insist să nu mă las bătut şi să aflu, până la urmă, ce e JUMBO ista.

– I am terribly sorry, but I am realy curious what JUMBO is? …. domnişoara nu se grăbeşte să-mi răspundă şi eu continuu – the problem is that in my country I live near a big supermarket: „JUMBO”, and that’s why I whould like to know what is it.

– Hello! – î-mi răspunde iarăşi domnişoara, deja fără zâmbet…. Eu am rămas cu semnul întrebării pe faţă simţind că dialogul începe să capete un contur foarte straniu. Când deja mă gândeam că nu mii sortit să aflu sensul acestui cuvânt enigmatic, Ea adaugă:

– „JAMBO Kenya” means: „Hello Kenya”, in our language ….

Încă înainte să aterizez în Nairobi, am primit o altă ofertă să plec imediat în Zimbabwe. Oferta mi sa părut atât de neaşteptată şi comică, că am acceptat-o imediat, şi fără multă zăboveală am comandat ticket spre Harare in aceeaşi zi. După vre-o 3 ore de zbor, am aterizat în aeroportul din Zambia si am purces să complectez atent „Application Form” pentru viza care me-a costat 50$ si am primit-o fără nici o dificultate.

Problemele au început în momentul când me-am dat seama că cineva din greşeală şi-a încurcat bagajele sale cu ale mele. Am ieşit din aeroport ca să vorbesc cu persoana care trebuia să mă întâlnească şi tare m-am mirat când nu am văzut ţipenie de om în faţa aeroportului :-(. Situaţia nu e tare veselă dar nici catastrofală. Primul lucru am încercat să găsesc oficiul bagajelor pierdute şi să îndeplinesc declaraţia.

– O Yes, everything is ok – î-mi spune oficiala după ce privi atent tiketul – your baggage flys to Harare, but we are in Lusaka now.

– ???? …???? Ok and how I am suppose to go to Harare?

– Harare is a capital of Zimbabwe but you have just arrived in Zambia!

– Oopss …!!!!

Fuga, fuga … la oficiu de imigrare, cu hohote de râs, me-au anulat viza pentru Zambia şi „maldavan să şii – noroc să ai”, avionul meu încă nu şi-a luat zborul mai departe spre Zimbabwe, şi eu fericit m-am aşezat la loc.

In Zimbabwe am ajuns destul de repede, ghinionul însă nu m-a trădat nici aici. Pentru maldaveni in Zimbabwe viza nu se primeşte la aeroport, aşa ca ei frumuşel mau aşezat înapoi în avionul meu şi am plecat cale întoarsă spre Kenya.

Viza din Kenya a fost „single entry” şi am avut nevoe de una nouă, dar în oficiul de imigrare me-au refuzat din cauză că am sosit dintr-o ţară care nu me-a acceptat întrarea.

După 24 de ore aşteptare în aeroportul din Nairobi am urcat în avionul ce se îndrepta spre Istambul, şi de acolo înapoi spre Patria Mamă….

Ajungând aseară acasă am fost plăcut surprins când am analizat atent pe hartă tot itinerarul meu parcurs in aceste 3 zile 🙂

Publicat în Uncategorized | 6 comentarii

Libya, Tripoli 21.02.2011

Senzatia unei incertitudini complecte. Nu as numi frica, e un fel de cautare de solutie la o problema unde nu se cunosc toti parametrii initiali.

Noaptea incepand de la 22.00 in jur se aud impuscaturi si strigate chiar sub balconul meu.

Mai jos e un copy-paste din gtalk cu un coleg Alex Lazarev, care ar putea transmite putin senzatia mea din aceasta noapte.

=================================================

alexandru.lazarev: At Job
Sent at 6:22 PM on Monday
alexandru.lazarev: At Home
alexandru: cum Venea la voi situatia?
Veniamin: impusca chiar sub feresre
alexandru: oi blya… si inet este?
Veniamin: si nustiu ce mi se pare ca peretii nu vor tine glonti de kalasnikov
alexandru: cine impusca? politia / armata – sau deja toti intre ei se impuska?
Veniamin: :))
cum sa stii
toti
alexandru: mda…
Veniamin: impusca unii in altii
acuma toate partile sunt inarmate bine
alexandru: tu stai cu Slovakul cela?
Veniamin: da
alexandru: tot sta pe striom
?
Veniamin: da .. el e mai speriat ca mine
:))
statea la etajul intii si acuma sa suit sus
se ghindeste fel de fel de planuri de evacuare
alexandru: dap.. instinctul autoconservarii.. cum s nu te gandesti
tu te-ai hotarit s vii acasa?
„Пилоты двух ливийских истребителей, приземлившихся на Мальте днем 21 февраля, попросили политического убежища, сообщает Associated Press. „
Veniamin: eu am bilet
cei cu tine
problema e ca nustiu cum sa plec deoarece airportul e in minele rebelelor
si nustiu ce ne asteapta la airport
alexandru: pai am inteles ca nu incurca la avioane sa zboare
Veniamin: sa nu ne ee ca ostatici
alexandru: ei si tu asa „optimist”
nu cred ca
Veniamin: de unde ai inteles … din noutati care nimeni nu poate confirma
alexandru: pune-ti lenta alba la mina
Veniamin: eu deaici nustiu ce se petrece da tu creze ca deafara se vede mai bine
alexandru: BBC, FrancPress confirma ca aviaonele din LY Zboara
Veniamin: ok ,,,
deci nadejde este
dar nimic nu e sigur
alexandru: la voi mai merge inetul?
Veniamin: aici e un haos total …
nimic informatie veridica
el merge din cauza la chaos
alexandru: dap nu poti s iai legatura cuvre-o ambasada – in caz de ceva s va primeasca/ajute – UA, RU.. RO
Veniamin: anume faptul ca inetul merge spune ca aici e mare chaos ca au uitat tucmai si inetul sa stinga
alexandru: da tum esti norocos :-D… in Malaezya (sau unde ai fost) ai nimerit la Grip, aici la revoliushion
aa.. am inteles
Veniamin: in Indonezia si nu la grip da la cel mai mare Tunami din istoria omenirii
oi blea acuma impusc pizdet
alexandru: podval aveti?
Veniamin: nu
aici nu au beciuri
din pacate…
ca as sedea in beci cu placere
sa fi fost si un poloboc acolo
eu ba acuma as zamaci o vodca singur …
Sent at 11:05 PM on Monday
alexandru: ooo, ai reaparut?
kak obstanovca?
da eu deam aici tot retraiesc
Veniamin: au fost niste impuscaturi si stirgte chiar sub fereastra si mi sa parut ca au intrat in ograda … deacea am stins calculatorul
am inceput sa citesc tatal nostru ..
si stii acuma sa inceput o ploae si sau linistit
totus este ceva….
alexandru: mda.. poate
venea derjisi!
bai, nu ai druji libieni care traiesc in afara capitalei?
in vre-un sat parasit
s te duci akolo
Veniamin: idea e buna
super
iaca asta tu esti bravo
… nota 10
mine dimineata sun la toti si ne mutam cu peter undeva
alexandru: ap vezi.. sper s fie bine la voi si s poti reveni cat mai curind.. da pina atunci – vezi diferite variante
Veniamin: azi noaptea daca va tinea ploia asa va fi super
alexandru: ti-am mai zis – poate careva ambasada/consulat pot oferi ceva ajutor
RO, RU, UA…
in biserici…
vezi si tu .. fa brain-storming
Veniamin: iaca in bicerici acuma … nu cred ca e buna idee
:)))
alexandru: ap ma gandem si eu … c nu prea
da suburbii/sate – da.. numai k s poti iesi fara primesjdie din oras
Sent at 12:28 AM on Tuesday
Veniamin: numai ce am trimis un mail al farhat sa ne mutam mine cu peter la el pe o noapte
vedem ce zice
.. scrie la madrit ca aicea totul e ok .. da aicea e cosovo 2001
Sent at 12:32 AM on Tuesday
alexandru: mdaa..
Sent at 12:33 AM on Tuesday
alexandru: mai vezi si altii dac sunt
Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

MIB

„Men in Black” (Oameni la Negru): o peliculă realizată in 1997 la Hollywood, in exclusivitate despre Moldova. Un film extrem de actual si chiar strigător aş zice eu, pentru cei putinii supravieţuitori ai nenorocitei noastre planetei, numite in cinstea unei căţele – Moldova.

Despre acea că avem un număr ireal de mare de extraterestrii infiltraţi in societatea noastră, care există intr-o lume paralelă şi se pare ca deja domină populaţia băştinaşă, cunosc absolut toţi, dar nimeni nu se alarmă şi cu atât mai mult lansează filme pe această temă.

Spre deosebire însă de vestitul film, unde extraterestri erau camuflaţi şi unde serviciile guvernamentale de epurare al acestora activau cu succes, situaţia reala pe planeta noastră e cu mult mai tristă. Din păcate la noi nu există servicii de epurare a extraterestrilor şi „oaspeţii” noştri nu se camuflează de loc, ba din contra – ei se evidenţiază cu obrăznicie pretutindeni, … şi mai mult ca atât, sau depistat o mulţime de cazuri oribile, când din motive necunoscute, unii aborigeni se camuflează sub aspectul de  extraterestrii.

Provoacă o oroare rece metodele de transformare in masa a locuitorilor băştinaşi în mutanţi semioameni, folosite de extraterestrii noştri „moldoveni”.

Aceşti mutanţi care după ce şi-au pierdut identitatea si au devenit o masa sumbra, indiferenta si fricoasa au menirea sa-i servească pe extraterestri purtând o existentă pe cât se poate de mizerabilă.

Te urci în microbuzul public si eşti forţat sa asculţi voci extraterestre la o amplificare maxima de la radioul şoferului.

În supermarket ţi se răspunde neruşinos in limba altei planete.

Comenzi un taxi, – şi pe celălalt capăt de fir, din nou se aud sunete extraterestre.

Întrebi în stradă direcţia sau ora – şi dai peste un extraterestu necamuflat.

Ziare, internet, televiziune, radio, cinema, teatre  … toate sunt puse la dispoziţia lor.

Noi toţi suntem martorii tăcuţi al implementării unui proiect diabolic de „Mutant’izare” a Planetei Moldova, care deja este finalizat la circa 3/4 din volumul său planificat. Jumătate de planetă demult se află sub controlul absolut al extraterestrilor, in spaţiul numit de ei PMR (Planeta Mutanţilor de Răsărit). Unde trecând cu succes procedura de metamorfoză, 100% din fosta populaţie băştinaşă au devenit mutanţi get-beget.

De ce „de Răsărit”?, vă întrebaţi voi …. răspunsul e simplu – fiindcă planul încă nu e realizat până la capăt, mai este loc pentru a transforma şi partea rămasă, în Planeta „Mutanţilor de Asfinţit”. Şi apoi se va realiza marea unire dintre Răsărit si Asfinţit si se va forma o unica Planeta a Mutanţilor (PM), care va fi condusă de Extraterestrii. Ca atare ea numai se va numi a Mutanţilor, dar in realitate va fi planeta extraterestrilor unde mutanţii vor juca rolul de sclavi … adică „Oameni la Negru”.

Pentru a ne convinge ca planul se află în faza sa finală de realizare, e suficient să studiem atent rezultatul ultimului recensământ realizat pe planeta noastră:

30% – e rasa extraterestrilor necamuflaţi, înrolaţi activ in finalizarea proiectului „M”.

55% – rasa de mutanţii care se afla in faze diferite, dar preponderent finale, ale metamorfozei, şi care la rândul sau la fel contribui, deşi inconştient, dar destul de rodnic, la realizarea proiectului „M” (fiind porecliţi cu tandreţe de către extraterestri ca „muli” sau „bâci”).

15% – sunt meii tăcuţi. Sau spectatorii pasivi care fiind conştienţi de ce se petrece in jur, nu mişcă un deget pentru a stopa procesul cataclismic.

Anume acestor 15% de rămăşite triste de pe plaiul nostru mioritic, şi se dedică sus-semnatul blog, ca fiind ultima nădejde de a stopa procesul groaznic de îndobitocire a planetei.

Aş vrea să fac un apel către toţi „Meii Tăcuţi” să se sustragă pe o clipă de la rezolvarea problemelor zilnice şi să-şi aducă aminte că in primul rând ei sunt oameni cu demnitate care nu doresc ca urmaşii lor să primească ca testament – PM (Planeta Mutanţilor). Să facă o pauză ca sa-şi răspundă la o întrebare simplă: „Mai sunt eu miel tăcut, sau deja se văd simptoame clare ale procesului de metamorfoză?”: Lenea, insuficienţa permanentă de timp, ruşinea, ne implicarea, indiferenţa, lehamitea, ne dorinţa de a supăra extraterestrii, frica omenească, oportunitatea, laşitatea, linguşirea, egoismul  …

Propun la atenţia cititorului un simplu test de aş-i verifica gradul său personal de mutant:

  1. Deseori faceţi observaţie extraterestrilor din sfera de deservire (supermarket, cafenea, librărie, cinema, taxi, …) sa nu emane sunete bizare? 10
  2. Colegii extraterestri de serviciu încearcă să folosească cuvinte pământeşti in discuţie cu D-ră? 15
  3. Încercaţi să vă îmbogăţiţi vocabularul şi să vorbiţi literar? 5
  4. Necunoscuţilor vă adresaţi in exclusivitate in limba maternă? 5
  5. Purtaţi in maşina, acasă sau la serviciu o mică panglică tricoloră? 10
  6. In transportul public cereţi să se deconecteze emiţătorul de frecvenţe extraterestre? 10
  7. Deseori participaţi la careva manifestări sau mitinguri in apărarea limbii materne, demnităţii sau identităţii? 10
  8. Afişaţi indignarea faţă de împânzirea obraznica a planetei cu „gheorghevskaia lentocika”? 5
  9. Corectaţi copii daca folosesc cuvinte externe in vorbirea sa? 5
  10. In discuţii cu extraterestrii nu vii este frică să expuneţi răspicat atitudinea faţă de procesele din jur, chiar si dacă sunteţi conştient ca-i va irita rău? 15
  11. Intre pragmatizm, diplomaţie, înţelegere, modestie, ruşine, neimplicare, înţelepciune si demnitate întotdeauna alegeţi ultima? 10

Scădeţi suma adunată in urma testării din 100, şi vă veţi afla GPM-ul (gradul personal de mutant).

< 20   (Cod Verde): – Vă felicit aveţi imunitate faţă de mutaţie. Dar trebuie sa vă ţineţi permanent in formă. Nu uitaţi, extraterestrii stau de veghe.

20 – 60 (Cod Galben): – Posedaţi simptoame evidenţiate de boală şi aveţi nevoe de tratament. Pentru început vă sugerez să treceţi un curs sistematic de lecţii de demnitate. Permanent aplicaţi in practica exerciţii de restabilire a  imunităţii faţa de mutaţii. Fiţi cât mai creativi, energici şi încercaţi să acţionaţi in echipă cu alţi bolnavi.   Susţinerea reciprocă şi solidaritatea intre bolnavi e cheia principală către cura.

60 – 90  (Cod Roşu): – Atenţie sunteţi in pericol !!!.  Probabil că aveţi un mediu neprielnic de comunicare. Încă nu sunteţi condamnat, dar aveţi nevoe de schimbări esenţiale a modului de viaţa şi revizuirea valorilor. Exercitarea zilnică este strict necesară pentru reanimare, in cazul D-ră.

> 90 (Cod Negru): – Zdrastvuite, Vi oshibocino popali na neinteresnii sait, predlagaiu perenestisi naprimer na http://www.kp.md. … Sau cum zice nemuritorul personaj al lui I. Creangă: „Paşol mutant na turbinca!”.

 

 

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii